O chestiune de viață și de moarte e o carte ce greu am citit-o.
Nu e ușor de dus. Te pune față în față cu niște adevăruri dure, cu propria mortalitate.
Deși nu-s fan povești de dragoste, mi-a plăcut cum au povestit amândoi despre relația lor, de căsnicia lor de 60 de ani(!). Genul de relație în care cei doi sunt parteneri, sunt sprijin unul pt altul, se văd, se apreciază, se iubesc chiar și după o viață împreună. Recunosc că mi s-a părut magic!
Căsnicii lungi am mai văzut, dar sănătoase, asumate, faine, mai rar.
Mi-a plăcut cum Irv Yalom a scris ca într-un jurnal, sincer, autentic, vulnerabil. A scris despre etapele prin care trece, despre durerea lui, inclusiv despre impulsurile rezultate de doliu, de care nu era mândru. Acestea din urmă cred că pot ajuta alți oameni îndoliați să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși.
Marilyn mi s-a părut o femeie remarcabilă.
Până să citesc cartea lor nu știam prea multe despre biografia ei. A studiat mult, a ridicat și susținut alte femei, a făcut un doctorat pe vremea când bunicile noastre făceau 4-8 clase, în paralel a născut/crescut 4 copii. A fost și mamă, profesoară, scriitoare, și om de carte. A adus împreună idei, femei, oameni, și-a susținut soțul.
Chiar și-n ultimele momente, din scriitura ei reiese că a fost demnă, că și-a susținut familia. Spunea că a trăit o viață bună, că e împăcată. Ce frumos 
!
Ce mi-a mai plăcut și mi-a rămas în minte e momentul în care Irv se autosusține citind cărțile scrise de el. Găsește suport, alinare și mai ales își creste stima de sine văzând ce cărți bune a scris. Fiind de 88 de ani are unele probleme cu memoria, recunoaște asta, și un avantaj e că își poate citi cărțile cu entuziasm, neștiind finalul.
În concluzie, nu e o lectură lejeră! Cum nici viața nu e lejeră. Dar merită. Ambele.