Recent am citit împreună cu fiul meu cartea ,,Aventurile lui Scânteiuță” scrisă de Florin Alexandru și Alexandra Horăscu, editura Tikaboo.
În cele ce urmează o să povestesc cum ne-a ajutat pe noi această carte despre inteligența emoțională:
- Să ne conectăm;
- Să aflu cum se simte el, ce e în suflețelul lui;
- Și totodată, să vorbim despre emoțiile intense, rolul lor și cum le gestionăm.
,,Aventurile lui Scânteiuță” este o carte de dezvoltare personală și educație emoțională pentru copii, adulți, cadre didactice și bunici.
Am ales să scriu despre această carte, deși nișa mea nu e pe parenting, pentru că am considerat că e o carte inovatoare care îmbină povestea cu dezvoltarea personală pentru copii într-un mod practic. Dacă mă citești de o vreme, poate știi, ador să scriu despre dezvoltare personală și mă bucur să susțin afacerile românești. Cartea e scrisă de autori români, publicată la o editură românească, și mai presus de toate, vine cu noutatea unor exerciții practice de dezvoltare personală pentru copii.
Cui se adresează cartea?
Cartea ,,Aventurile lui Scânteiuță” aș estima că merge pentru copiii între 6 și 12 ani, și-n toate cazurile, citită împreună cu părinții sau cu bunicii ori alături de un cadru didactic pentru a-i putea ghida la partea de exerciții practice.
,,Aventurile lui Scânteiuță” nu e cartea pe care o citește copilul singur, e mai degrabă carte-activitate, carte instrument de dezvoltare personală, deși pare super drăguță și colorată.
Nu e o carte de povești.
Înainte de-a vă povesti despre carte, ce ne-a plăcut și ce putea fi mai bine, voi face o scurtă introducere.
Noi vorbim mult despre emoții, despre ceea ce simțim. Fiul meu de mic are o intuiție puternică, e atent la mimica și la limbajul nonverbal al celor din jur, când ne uităm la filme își dă seama rapid cine e personajul rău, uneori înaintea mea.
Prin urmare, l-am încurajat mereu să-și conștientizeze emoțiile și trăirile, deși societatea noastră încă taxează atât sinceritatea, cât și oamenii care vorbesc despre ceea ce simt.
Rolul meu ca părinte e să-l învăț că toate emoțiile au rostul lor.
Nu există emoții rele, nici emoții bune. Emoțiile doar sunt. Dar…, mereu e un dar, ai voie să simți orice, dar nu ai voie să spui orice sau să faci orice.
Iar aici, e de muncă! Să-ți recunoști emoțiile e ușor – cu puțin antrenament –, în schimb, să le manifești într-o manieră acceptată social și contextului nu mai e atât de ușor, mai ales pentru copii. Copiii încă nu au neocortexul format, deci nu au capacitatea de a se autoregla emoțional ca un adult.
Fac o paranteză.
Și adulții au de lucru cu sine. Un copil mic, dacă simte furie, face o criză de plâns (tantrum), iar un copil mai mare fie plânge puțin, fie țipă, fie se bosumflă. Însă, în momente de tensiune puternică, sunt și adulți care ,,gestionează” furia sau supărarea ca la 4 anișori. Doar ieși cu mașina la ora 16:00 sau la ora 07:50 dimineața în orașul tău și uită-te în jur la conduita celorlalți șoferi.
Credința mea e că atunci când vor fi copiii noștri adulți, inteligența emoțională va juca un rol mai puternic decât inteligența intelectuală.
Și-n prezent sunt joburi la care este recrutat prioritar un candidat cu mai puțină experiență doar pentru că dă dovadă de social & leadership skills – ceea ce înseamnă, la nivel profund, inteligență emoțională ridicată.
În România inteligența emoțională e fie tabu, fie considerată un fleac, fie blocată.
Când treci printr-o suferință, de orice tip, oamenii îți spun:
,,Nu te mai gândi la asta!”
,,O să fie bine!”
,,Timpul le vindecă pe toate…”
Din păcate, timpul nu vindecă nimic.
Corpul, conform studiilor nu uită. Așa că, traumele băgate sub preș rămân în corp și vin cu notă de plată peste luni sau ani de zile. Iar nota de plată pentru emoții reprimate înseamnă: boli, epuizare, burnout, kilograme extra, insomnii etc.
Iar celebrul ,,O să fie bine”, e valabil dacă faci acțiuni ca să fii bine!
Ceea ce ne duce la cartea mai sus menționată. E greu să-i vorbești copilului tău despre emoții, inteligență emoțională sau chiar să-i fii alături când are o criză intensă de plâns, dacă tu când ai fost copil nu ai primit susținere pentru emoțiile așa-zise negative.
Acum, sigur, putem da vina pe părinții noștri, sau ne putem asuma că acum suntem adulți și părinți, deci e responsabilitatea noastră să ne educăm și vindecăm ca să ne putem susține copiii. Noi AZI avem instrumente! Avem cărți care ne ajută să ne înțelegem pe noi și să ne înțelegem copiii, podcasturi, cursuri, acces la terapie, dezvoltare personală etc. Părinții noștri nu aveau acces la aceste resurse.
În cartea ,,Aventurile lui Scânteiuță”, autorii subliniază sub formă de poveste importanța tuturor emoțiilor!
Ce mi-a plăcut mult e că la finalul fiecărui capitol este o secțiune dedicată părinților. În acea secțiune e explicat clar și-n cuvinte simple*:
- Cum se formează emoțiile;
- Ce rol au emoțiile;
- Cum ne învățăm copiii să-și observe emoțiile, în loc să fugă de ele sau să le blocheze.
*cuvinte simple = limbajul nu e unul de specialitate, ci uzual și clar. Ca idee, cel mai greu e să scrii simplu.
Tot la finalul capitolului sunt și exerciții de dezvoltare personală de lucrat împreună cu cei mici.
Mai sus, în imagine, ai un exemplu de exercițiu pratic de dezvoltare personală pentru copii. Matei a completat direct pe carte în prima coloană, iar pentru a II-a coloană am discutat. Ce e tăiat cu creionul e ceea ce a găsit, ce nu e tăiat, nu a găsit în imagini.
Fiul meu, cum e super curios, a citit și partea pentru părinți, credea că-s ceva secrete acolo!
Eu i-am citit partea de poveste, el mi-a citit mie unele povești și n-a ratat nicio secțiune pentru părinți. :))
Are 10,5 ani, și-i place mult să citească. Cartea asta voiam să i-o citesc eu lui, dar, în final ne-am citit-o împreună unul altuia, deci a asimilat și mai bine conceptele.
Un prim bonus oferit de cartea aceasta, a fost conectarea, am citit-o timp de vreo 5 seri, seară de seară mi-a cerut să citim Scânteiuță. Iar cât eu îi pregăteam cina îmi citea el mie câte un capitol, după aceea la culcare îmi cerea să-i recitesc și eu lui, iar la final făceam exercițiile. Uneori am sărit peste unele exerciții când era târziu, dar n-am sărit peste explicațiile destinate părinților.
Ce vei găsi în carte?
Cartea are 7 povești educative, și cum îți spuneam mai sus, toate au la final secțiune pentru părinți și exerciții de dezvoltare emoțională legate de fiecare poveste:
- Începuturi – acest capitol are câteva scene din sala de clasă, fiului meu i-a plăcut mult, uneori a și râs;
- Povestea lui Pipin – aici apare celebrul ,,băieții nu plâng” și rolul emoțiilor ,,negative”;
- Arma Secretă – în ton cu lumea actuală, în acest capitol apare inteligența artificială și limitele ei;
- Răsărit – Despre eșecuri și rolul lor;
- Poarta fermecată – Despre intuiție;
- Cercul magic – Despre magia vieții și magia pe care o avem fiecare;
- În vizită – Aici apar și bunicii, dacă ești bunic/ă, acest capitol îți va plăcea să-l citiți împreună. Tot aici apare frica – o altă emoție mult negată și blamată de oameni.
Ce putea fi mai bine:
- Nu are cuprins. Deși e fain editată, ilustrată, organizată bine pe capitole. Mi-ar fi plăcut să aibă cuprins, ca să putem reveni la capitolele care ne interesează mai ușor.
- Matei mi-a zis că uneori capul personajului nu e ilustrat proporțional, el se amuza maxim, el e vizual, eu sunt auditivă mai mult, așa că eu nu am observat până nu mi-a zis el.
Ce ne-a plăcut mult:
- Limbajul simplu, clar, fluid, ușor de citit și înțeles de copil;
- Exercițiile de dezvoltare personală sunt ușor de făcut și faptul că ai spațiu direct pe carte să completezi exercițiile;
- Explicațiile detaliate pentru părinți, au rol vindecător și-ți amintesc că acum tu ești adult, deci tu decizi, tu acționezi și ai șansa să schimbi ceva;
- Bucuria fiului meu că am făcut activitatea asta împreună câteva seri. Deși citeam ,,Lord of the Rings”, a făcut pauză la acea carte până am terminat Scânteiuță, și e mare fan al trilogiei fantasy;
- Faptul că e ilustrată, deși e pentru copiii mai mari, încă ne bucurăm de ilustrații;
- Poveștile educative despre emoții sunt inserate finuț în carte;
- Unele situații semănau cu cele din lumea reală, de exemplu, scenele din clasă;
- La unele scene se amuza, râdea, uneori mă amuzam și eu;
- Toată cartea e un reminder și pentru noi adulții că lumea asta e preponderent emoțională. Știu că mă vei contrazice în gând, e ok, așa simți (vezi am scris simți), însă, conform studiilor științifice, cea mai mare parte a deciziilor le luăm inconștient și bazat pe ceea ce simțim și pe limbajul nonverbal.
De unde pot comanda?
Cartea o poți comanda de pe site-ul editurii → https://bit.ly/41Jq6dS, nu am văzut să fie și-n alte librării online.
Cartea costă 67 de lei. Prețul pare mare privit sec, însă, repet, să ai în vedere că nu e doar o carte de povești adorabile, e o carte cu activități educative, cu spațiu direct pe carte pentru a face activitățile. Pratic, e o carte 2 în 1, are povești + activități.
Imediat vine finalul anului școlar, cartea poate fi o bună idee de cadou educativ și jucăuș pentru elevii de clasele 0-IV, cu mențiunea că un absolvent de clasa 0 e foarte posibil să aibă nevoie de ajutor pentru a citi. Recomand să citiți cartea împreună, fie îți citește copilul cu voce tare, fie îi citești tu lui, dar faceți asta împreună și musai după fiecare poveste luați-vă 15-30 minute pentru activitate și povestit.
Iar dacă vreți să faceți o comandă mai mare, pentru întreaga clasă, e posibil să puteți obține și o ofertă mai bună fiind comandă de grup. Pentru asta ați putea să-i contactați aici → https://bit.ly/41Jq6dS.
În încheiere, mai spun doar că recomand călduros lectura cărții.
Cartea nu e doar o carte de dezvoltare personală pentru copii, ci și un motiv de conectare, un ,,instrument” de aflat ce e în suflețelul copilului. Am testat, cartea dezleagă limba, îl amuză și începe și povestește când și el a trăit ceva similar cu personajele.
Iar dacă nu face asta, cu siguranță câștigi timp de calitate împreună cu fiul/fiica ta și plantezi niște semințe mentale care-l vor susține să crească într-un viitor adult echilibrat. Dacă ei, copiii, nu au încă dezvoltată partea din creier care reglează emoțiile, nu înseamnă că-i lăsăm la 10-12 ani să se exteriorizeze ca la 2-4 ani. Rolul cărții e fix aceasta, de-a te ghida să-l ghidezi cum să-și manifeste emoțiile într-un mod sănătos, adaptat vârstei lui, și totodată să vină la tine când are ceva pe suflet.
Cititul împreună creează încredere și conexiune.
Dacă vrei un copil care să aibă încredere în tine, să vina la tine, în loc să se ascundă de tine, și totodată să fie și independent, atunci oferă-i timp și energie zilnic! Fie citiți împreună, fie vă jucați un board game, fie vă fugăriți prin parc (doamne ce mai adoră jocul ăsta!), important e ca zilnic să vă conectați fără ochi fugind pe furiș în telefon, laptop sau TV, ci cu ochii unul la celălalt.
