Titlul m-a enervat maxim, era să n-o citesc din cauza lui. Credeam că o fi ceva gen Sanda Brown, nu e. Are și ceva pe cuplu, însă focusul e pe bolile psihice.
O carte tulburătoare.
Dacă primele 30 pagini le-am dus greu, după aceea a început să prindă sens pentru mine.
Când am ajuns pe la pagina 250 deja n-am mai putut s-o las din mână, noroc că a fost weekend și am avut timp să citesc în tihnă. Câtă suferință a fost acolo! Nu am idee dacă autoarea a trecut prin asta sau cineva drag ei, ori pur și simplu s-a documentat temeinic, în orice caz, a făcut un scenariu sfâșietor de credibil.
Bănuiesc că intenția autoarei a fost de a conștientiza și educa oamenii despre bolile mintale. Grea misiune și-a luat!
Urmează câteva spoilere:
Personajul narator suferă de depresie din adolescență. A avut câteva tentative de sinucidere, relațiile îi sunt afectate de boală, la fel și munca, stima de sine, viața personală.
Părinții ei, bine intenționați, o duc la mai mulți psihiatri, de la fiecare doctor primește pumn de pastile, însă nu o ajută, unele medicamente îi fac rău.
Abia pe la 40 de ani fără câteva luni merge la alt psihiatru. Dr. Robert îi ia un interviu și ajunge la concluzia că nu doar că nu a avut depresie, ba a și luat tratamente greșelile în toți acești ani, în consecință nu aveau efect, de a aceea ea se simțea foarte rău și evident a primit și alt diagnostic.
Diagnosticul ăsta în carte nu-l menționează. După titlul și simptomele descrise am dedus ce ar fi.
Părinții ei știau ce are, și ea și-a amintit când un doctor scoțian i-a pus acel diagnostic, dar mama ei a ieșit nervoasă cu ea (adolescentă) din cabinet și a refuzat să plătească consultația. După aceea au cautat alt medic care i-a dat un diagnostic greșit și un tratament greșit.
Din păcate medicul scoțian avuse dreptate.
Am văzut filme, am citit despre asta. Am o oarecare fascinație pentru bolile psihice. Ce m-a șocat mereu a fost că în unele cazuri pacienții erau cumva ușurați când primeau diagnosticul. Probabil găseau o explicație pentru suferința lor.
La toate bolile psihice cei din jur spun adesea „nu te mai preface”, când colo, cel bolnav suferă cumplit și are acele manifestări pentru că are un dezechilibru chimic în creier. Efectiv nu poate altfel!
Narațiunea se petrece în Anglia, în Londra și-n Oxford, locuri „cu apă caldă”, nu în lumea a III-a, dar și așa foarte puțin educate despre ce înseamnă sănătate mintală.
Părinții i-au ascuns boala pentru a o proteja, chipurile, și pentru a o feri de această etichetă. Însă prețul a fost imens, ea a fost 40 de ani ca o legumă.
Ce m-a mai lovit a fost că ea tot spunea că nu vrea să aibă copii, când de fapt…
Vă las să aflați voi asta, nu mai dau alte spoilere.
Ce preț cumplit plătesc oamenii cu boli psihice! Dacă un bolnav de cancer e susținut, îngrijit, iubit, acceptat, unul cu boli mintale e „nebun” și nici nu e crezut de cele mai multe ori.
Ce greu trebuie să fie și pentru familiile lor, în carte sunt prezentate și scenele astea. Cumplite unele.
Cred că ar trebui să fie de la grădiniță ore despre educație emoțională.
Fac „alergie” când aud „gândește pozitiv”, „nu te mai stresa”!
De parcă trece anxietatea sau depresia cuiva doar pentru că-i spui să gândească pozitiv, că el o fi idiot și nu știa asta!
Personajul narator din carte e o tipă foarte deșteaptă, la fel cum sunt mulți oameni cu dezechilibre, tulburări și depresie care au un IQ mediu sau peste medie, însă s-au născut cu un creier atipic, la fel cum unii se nasc orbi, surzi sau șchiopi.
Din păcate, în realitate mulți ajung să se sinucidă, se simt neînțeleși, relațiile cu ei sunt grele pentru cei din jur.
Câteva exemple de vedete care au fost diagnosticate cu această boală:
Jean-Claude Van Damme, Mariah Carey, Mel Gipson, Britney Spears etc.
Artiști: Ludwig van Beethoven, Vincent Van Gogh, Elvis, Mihai Eminescu etc.
Am menționat vedete și artiști pentru a sublinia că boala nu te iartă nici de ești bogat, nici genial, nici de ești sărac, nici de ești vedetă ori neica nimeni.
Unui orb îi spui să nu se mai prostească atâta și să vadă naibii odată?