Gânduri după lectura cărții „Alegerea”.
,,Țineam un secret, iar secretul mă ținea pe mine”.
,,Când nu ne dăm voie să ne jelim pierderile, rănile, dezamăgirile, suntem condamnați să le retrăim la nesfârșit.”
,,Libertatea constă în acceptarea a ceea ce s-a întâmplat. Libertatea înseamnă să ne găsim curajul de a dărâma închisoarea, piatră cu piatră.”
,,Nu putem alege să spulberăm întunericul, dar putem alege să întețim lumina.”
Dr. Eger Edith a scris cartea ,,The choice” timp de 10 ani, a publicat-o la 90 de ani ca nepoții și strănepoții ei să-și cunoască rădăcinile.
Nu știu cum doar acum a ajuns la mine?
Am citit despre Holocaust mult, am citit multe cărți de dezvoltare personală, însă ,,Alegerea” abia recent mi-a ajuns sub ochi.
Poate acum am avut ochi și creier să o înțeleg?!
Nu-i lectură de cafea, nu-i lectură lejeră, te răscolește și te inspiră cum puține cărți, lucruri sau oameni o fac.
Asta e cartea care mi-a redeschis cheful de lectură după o perioadă în care am citit mai puțin decât mi-aș fi dorit. Am luat pauze de la ea ca să am timp să asimilez, să înțeleg și să aplic. Altfel, aș fi devorat-o într-o zi!
Tot cartea asta mi-a amintit că fiecare avem drumul nostru, unii înflorim tineri, alții la 90 de ani, și e ok. Ea, dr Eger nu a înflorit doar la 90 de ani, a fost lumină și călăuză mereu. Și-a susținut sora când erau în lagăr, și-a susținut soțul (nu dau spoilere, dar a fost foarte curajoasă), și-a susținut pacienții și-n final, la 90 de ani a avut curajul să se susțină pe ea, să-și ia zborul și să ne lase cartea asta ca moștenire.
Dr Eger e ceea ce numesc eu ,,om-far”, om-lumină.
Nu doar că n-a făcut umbră degeaba pământului, dar a făcut din supraviețuirea ei un sens și i-a ajutat și pe alții să-și găsească sensul, să se accepte și să se ierte (pe ei înșiși, evident!).
În prima parte, cartea e sub formă de memorii: e povestea vieții ei, evoluția de la balerina copilă, la femeia Edie, în a II-a jumătate a cărții apare doctor Eger, apare transformată și dansând cu propriii demoni.
Și editorii cărții au făcut treabă bună, excelentă după gusturile mele, cartea începe cu un conflict, iar acel conflict e continuat la momentul oportun și dezvoltat inclusiv din punct de vedere terapeutic.
Cartea asta e și un ghid, te învață mură-n gură cum să-ți accepți și gestionezi emoțiile, alea grele, alea ce unii le numesc negative.
Puțină lume îți spune că de nu știi să-ți accepți emoțiile negative nu vei știi nici să te bucuri nici cele pozitive. Adică, nu vei știi să te bucuri de viață.
Tot ea spune că nu poți vedea lumina fără întuneric. Ea a trecut prin întuneric, a trecut prin valea morții, a văzut cruzimea umană, și-a negat emoțiile în primii ani, credea că așa „trebuie”, până a aflat că băgatul emoțiilor sub preș e ca o bombă cu ceas ce explodează când te aștepți mai puțin.
Știu că ce scriu eu aici e mult de procesat, e poate pe unii, ciudat, e ok. Ia-ți cât ai nevoie de aici!
Până la cartea asta am tot auzit despre acceptarea emoțiilor, însă doar acum am înțeles ce înseamnă acceptarea asta și cum se face.
Probabil, e cum am mai zis:
Fiecare carte (sau informație) vine la noi când avem capacitatea să le integrăm.
Nu cred în afirmații, nu mi se potrivesc, eu am nevoie să înțeleg de ce, să simt ceea ce fac, nu pot repeta ca papagalul ceva ce nu cred.
Ce mi-am salvat din carte a fost o mantră:
„Observă
Acceptă
Verifică
Rămâi.”
Mantra asta e pentru situații grele, când te apasă supărare, furie, tristețe, frică etc. Noi avem tendința să le punem rapid pe mute, să le oprim într-un mod nesănătos.
După mantra de mai sus du-ți aia atenția la semnalele corpului. Dacă noi negăm ce simțim, dacă noi ne ducem cu zăhărelul, corpul, în schimb spune adevărul, corpul trăiește emoția fără filtre, fără reprimare:
„Mi-e cald?
Mi-e frig?
Inima îmi bate cu putere?
Cum îmi este respirația?
Sunt bine?”
Ce se întâmplă când suntem atenți la corpul nostru e că putem fi atenți la noi, putem fi prezenți și poate, cu puțin noroc, învățăm să ne conținem emoțiile și să ni le acceptăm.
Pot vorbi până mâine despre asta, mă opresc, merg să fac teme cu pruncu’ din dotare. Încă detest să fac teme cu el, și el cu mine, e răcit, așa că suntem blocați împreună. După ce a făcut iar teme cu mine i s-a făcut dor de școală, așa bună profesoară sunt.
Nu putem fi buni la toate! Mentorii mei mi-ar zice că a face teme cu pruncu’ și a avea răbdare cu el e un bun exercițiu, ei bine, nu am evoluat chiar atât de mult :)).
Am scris probabil câteva spoilere, însă cartea asta are mesaj unic pentru fiecare cititor, probabil tu vei primi altceva din ea.
E împrumutată de la bibliotecă. Avem o bibliotecă în oraș foarte bine aprovizionată, poate am mai scris, dar nu mă voi opri din ‘a lăuda’ oamenii care își fac treaba bine și dăruiesc valoare comunității.
Perioada asta pentru mine e de reorganizare. Așa că fac ce știu să fac: citesc, învăț, merg la webinarii, scriu, fac teme, mai fac și de mâncare, că încă nu am evoluat la nivelul de-a avea bucătar personal (deși aș vrea! 
Zile cu acceptate îți doresc!